F

  • Fundatie – element al constructiei aflat in contact direct cu terenul de fundare care preia si transmite terenului de fundare incarcarile care solicita constructia, astfel incat sa nu fie depasita capacitatea portanta a terenului, iar tasarile care rezulta sa fie cat mai uniforme si in limite admise.Fundatiile pot fi directe (continue sau izolate) sau indirecte (pe piloti) tipul acesteia stabilindu-se in functie de natura terenului de fundare si caracteristicile constructiei.
  • Faza determinantastadiu fizic la care o lucrare de constructii o data ajunsa nu mai poate continua fara acceptul scris al beneficiarului, proiectantului si executantului, si care se autorizeaza , dupa caz, de catre Inspectia de Stat in Constructii.
  • Fosa septica – rezervor subteran pentru depozitarea apelor uzate, cu posibilitate de golire prin vidanjare  si care nu permite apelor uzate sa se scurga in sol.